De ce s-omori când poţi da viaţă
Te-ai întrebat măcar o dată?
De ce când Domnul te învaţă
Să nu ucizi prin vorbă, faptă.

De ce viaţa, cuiva s-o curmi?
Ştiţi că este una din porunci;
Mai bine este ca să îndrumi
De viaţa nimănui să nu te-atingi.

Las-o ca să-şi urmeze cursul
Căci Domnul a binecuvântat;
Viaţa-i subţire cum pe fusul
Se-nvârte albul fir, neîncetat.

De ce să fii tu cel ce ucide
Viaţa care de Domnu-i dată?
Nu provoca, nici nu divide
De s-o faci mai complicată?

Viaţa-i atâta de frumoasă
Când în înţelegere trăieşti
Când este clară, luminoasă
Şi lui Dumnezeu o dăruieşti.

El ne-a-ntocmit, ai Lui suntem
Şi El ne-a dat un duh de viaţă
Lui ne dăruim cu tot ce-avem
Doar Lumina Lui ne stă în faţă.

De ce vrem răul altuia-a face?
De ce să-i întristăm pe alţii?
Mai bine gânduri bune, pace,
Între noi să ne iubim ca fraţii.

Iubirea-i bună şi este de folos
Un sentiment de pace, frumos;
Iubirea-i .......un tot armonios
Căci din iubire, S-a jerfit Cristos.

Iubiţi, nu blestemaţi pe nimeni
Pe alţii să-i iubiţi, nu-i judecaţi.
Iubiţi pe toţi...de pretutindeni,
Iubiţi-vă, căci toţi sunteţi fraţi!

A.N
3-4.Mai.2012 Firenze